Copiii nu au nevoie de același tip de părinte la 2 ani și la 15 ani. Iar asta pare să fie valabil nu doar în familiile umane, ci și în lumea primatelor.

Un nou articol publicat în The Conversation, bazat pe cercetări care compară oamenii cu bonobo, gibonii și siamangele, pune sub semnul întrebării etichetele rigide de parenting și sugerează că majoritatea părinților își schimbă instinctiv stilul pe măsură ce copiii cresc.

Cu alte cuvinte, faptul că ești foarte protectoare cu un toddler nu înseamnă că vei fi un „helicopter parent” toată viața.

Cercetarea care schimbă felul în care privim parentingul

Potrivit cercetării, mamele din mai multe specii de primate își schimbau comportamentul în funcție de riscurile la care erau expuși puii lor. Pe măsură ce aceștia creșteau, părinții deveneau mai puțin protectori și mai permisivi.

Este, de fapt, ceea ce se întâmplă natural și în multe familii.

Un copil mic are nevoie de:

• supraveghere constantă
• rutină
• limite clare
• mult ajutor practic

În schimb, un adolescent are nevoie de:

• mai multă autonomie
• mai multă intimitate
• libertate graduală
• încredere

Asta nu înseamnă că părintele „cedează” sau renunță la valori. Înseamnă că răspunde diferit nevoilor reale ale copilului, în funcție de vârstă și context.

Tot mai mulți părinți aleg „hybrid parenting”

După ani în care parentingul a fost împărțit în categorii stricte — autoritar, permisiv, gentle parenting sau helicopter parenting — apare tot mai des ideea de „hybrid parenting”.

Adică un stil flexibil, adaptabil, care combină diferite abordări în funcție de situație.

Poți fi:

• foarte atentă și protectoare când copilul tău învață să meargă
• relaxată și permisivă când adolescentul tău a demonstrat că este responsabil

Iar cercetările sugerează că această flexibilitate nu este un semn de inconsecvență, ci chiar o formă sănătoasă de adaptare.

Ce pot învăța părinții din această cercetare

Mesajul principal al studiului este simplu: parentingul eficient pare să aibă mai puțin legătură cu respectarea unei etichete și mai mult cu capacitatea de a observa de ce are nevoie copilul în acel moment.

În viața reală, lucrurile rareori sunt alb sau negru.

Uneori copilul are nevoie de limite ferme. Alteori are nevoie de spațiu. Uneori are nevoie să fie ghidat pas cu pas. Alteori are nevoie să fie lăsat să încerce singur.

Iar pentru mulți părinți, poate fi liniștitor să audă că nu trebuie să se încadreze perfect într-un singur stil parental.

Adaptabilitatea pare să fie cheia

Schimbarea „vitezelor” în parenting nu este întotdeauna ușoară. Mai ales într-o perioadă în care părinții sunt bombardați constant cu reguli, metode și etichete online.

Dar ideea că stilul parental poate evolua odată cu copilul aduce și mai multă libertate.

Nu trebuie să fii același părinte în fiecare etapă. Important este să rămâi conectat la copilul tău și la ceea ce are el nevoie în prezent.