Tot mai mulți copii ajung la școală obosiți emoțional, suprasolicitați și cu o presiune uriașă de a performa încă de la vârste foarte mici, avertizează psihologul și profesorul Alina Laza. Invitată în podcastul Pretty Mama moderat de Georgiana Toader, specialistul a vorbit despre anxietățile moderne ale părinților, presiunea performanței și nevoia copiilor de autonomie, joacă și echilibru.

Potrivit acesteia, una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac adulții este să transforme copilăria într-o cursă continuă pentru performanță, fără să țină cont de ritmul real al copilului.

„Există riscul să clacheze”

Alina Laza spune că mulți părinți își împing copiii spre performanță academică mult prea devreme, iar efectele apar în timp.

„Există acest risc. În primul rând, obosesc mai repede pentru că această solicitare permanentă, această impunere aduce la o autoimpunere. Eu vreau tot timpul să fiu foarte bun, să fiu cel mai bun dintre cei buni”, explică psihologul.

Specialistul atrage atenția că această presiune nu dispare odată cu trecerea anilor, ci devine o voce interioară pe care copilul o poartă mai târziu în adolescență și viața adultă.

„Își impun niște standarde pe care uneori nu le pot atinge. Nu pentru că nu doresc, ci pentru că pur și simplu nu fac față fizic sau ajung la oboseală”, spune Alina Laza.

„Copiii nu trebuie să fie cei mai buni în fiecare zi”

Psihologul spune că mulți copii ajung să creadă că valoarea lor depinde exclusiv de performanță și rezultate.

„Noi adulții nu suntem performanți și foarte buni în fiecare zi. De ce am cere acest lucru copiilor noștri?”, întreabă Alina Laza.

Potrivit acesteia, presiunea constantă poate crea rigiditate emoțională și o imagine de sine fragilă.

„Se creează uneori o anumită rigiditate și o nemulțumire de sine. Copilul ajunge să creadă că nu este bun dacă nu ajunge acolo unde și-a propus”, explică specialistul.

„Copiii nu mai știu să se joace liber”

Un alt fenomen observat tot mai des de specialist este lipsa jocului liber și a timpului nestructurat.

„Trăim într-o perioadă în care părinții implicați încarcă programul copilului cu diverse activități. Iar acel moment care înseamnă joacă liberă, copilul nu mai știe să îl folosească”, spune Alina Laza.

Aceasta explică faptul că mulți copii sunt obișnuiți permanent cu instrucțiuni și activități organizate, iar în momentul în care rămân singuri în pauze sau în contexte sociale libere, nu mai știu cum să gestioneze situația.

„Când nu mai există vocea care spune ce să facă, nu mai știu să își organizeze timpul liber”, explică psihologul.

Pregătirea pentru școală nu înseamnă doar litere și cifre

În podcastul Pretty Mama, Alina Laza a vorbit și despre unul dintre cele mai frecvente mituri moderne: ideea că un copil este pregătit pentru școală dacă știe deja să citească sau să facă adunări.

„Întrebarea corectă nu este care este cea mai bună școală sau dacă știe deja să citească. Întrebarea este dacă acel copil este pregătit să meargă la școală”, spune specialistul.

În opinia sa, autonomia și rezistența emoțională sunt mult mai importante decât performanța academică timpurie.

„Un copil pregătit pentru școală este un copil care știe să se organizeze, să suporte frustrarea, să stea într-un colectiv și să se descurce singur în lucruri simple”, explică Alina Laza.

„Încercăm atât de mult să îi protejăm, încât uităm să îi pregătim pentru viață”

Psihologul atrage atenția că mulți părinți încearcă instinctiv să elimine orice disconfort din viața copiilor, însă tocmai această protecție excesivă poate deveni problematică mai târziu.

„Încercăm să ne protejăm copiii și să nu se întâmple nimic care să îi deranjeze. Dar rezistența la frustrare se învață”, spune Alina Laza.

Specialistul subliniază că viața școlară vine inevitabil cu reguli, conflicte, momente de disconfort și provocări emoționale, iar copiii au nevoie să fie pregătiți pentru ele, nu feriți complet de ele.

Mesajul transmis de Alina Laza este unul simplu, dar important pentru părinți: copiii nu au nevoie să fie perfecți, ci echilibrați, autonomi și încrezători în ei înșiși.