Fosta mare gimnastă vorbește despre viața de mamă, lipsa propriei mame, terapia prin care a trecut, educația primită în familie și felul în care experiența de sportivă de performanță o ajută astăzi

Larisa Iordache a intrat în sala de gimnastică la 5 ani, după ce a fost remarcată de prima sa antrenoare în Parcul Carol, unde se plimba pe role alături de fratele ei. Ani mai târziu, avea să devină una dintre cele mai importante gimnaste ale României.

Astăzi, Larisa Iordache este mamă, iar în noul episod al podcastului Pretty Mama vorbește despre schimbarea profundă adusă de maternitate, despre felul în care mentalitatea formată în sportul de performanță o ajută în viața de zi cu zi și despre lecțiile pe care le-a primit de la părinții ei.

„Tot ce am dobândit de-a lungul anilor în performanță mă ajută acum în ziua de astăzi, pentru că realizez cât de fain este să reziști, chiar și în momentele în care nu mai poți să faci multe lucruri sau pur și simplu vrei să stai și să te odihnești un pic”, spune Larisa Iordache.

Fosta gimnastă crede că anduranța pe care a învățat-o în anii de performanță este utilă și în maternitate.

„Anii în care am tras de mine și am cunoscut acea anduranță de care un sportiv de performanță are nevoie, în viața de zi cu zi, atunci când ești mamă, sunt necesari. Deja nu înveți lucrurile astea, trebuie să o faci, că nu ai încotro.”

Pentru ea, una dintre cele mai importante lecții ale sportului a fost să ia lucrurile pas cu pas.

„M-am învățat că, dacă le iau pas cu pas, toate lucrurile… așa cum făceam și în gimnastică, ca să învăț un element, învăț cum să fie bine și să fac lucruri din ce în ce mai bine.”

„Nimeni nu te pregătește. Nu ai un manual scris și clar”

Larisa Iordache vorbește deschis și despre momentele în care maternitatea devine copleșitoare. Pentru ea, nu există un manual care să pregătească o femeie pentru toate situațiile pe care le va trăi după ce devine mamă.

„Pentru fiecare femeie care e la început de drum atunci când devine mamă, este extraordinar să fie calmă, să își ia toate resursele necesare încât să poată să facă față tuturor pașilor care urmează, pentru că nimeni nu te pregătește și nu ai un manual cumva scris și clar în ceea ce te privește atunci când devii mamă”, spune ea.

Sportul a învățat-o și să își asume drumul pe care l-a ales.

„Toate sacrificiile pe care le faci, munca pe care o depui, lucrurile pe care le trăiești, durerile pe care le înduri trebuie să ți le asumi, pentru că până la urmă vrei să faci tu asta.”

Această idee o ajută inclusiv în momentele de epuizare.

„În momentul în care sunt epuizată, îmi dau seama că eu mi-am dorit acest copil, mi-am dorit această viață, trebuie să mi-o asum și să merg mai departe, să-mi găsesc resursele necesare încât să pot să fac față.”

„Nu există un target de perfecțiune în ceea ce privește o mamă”

Una dintre ideile centrale ale discuției este presiunea pusă asupra mamelor de a fi permanent fericite și de a se bucura de fiecare moment.

Larisa Iordache spune că maternitatea nu înseamnă o stare continuă de fericire și că există momente dificile care trebuie pur și simplu trăite.

„Nu există un target de perfecțiune în ceea ce privește o mamă, pentru că fiecare mamă este perfectă în felul ei.”

Pentru ea, mai important decât ideea de fericire permanentă este relația construită cu copilul.

„Cred că îți contează foarte mult conexiunea pe care o formezi cu copilul tău. Și atunci când formezi o conexiune aparte, zic eu că nu mai trebuie să fie superficialitatea cumva prezentă.”

Larisa spune că își dorește să fie prezentă în viața fiicei sale și să trăiască alături de ea fiecare experiență nouă.

„Ca mamă, îmi doresc să trăiesc fiecare lucru nou pentru ea, eu cu ea, să fiu eu omul acela care să fie acolo.”

„Pentru Amira îmi doresc să înțeleagă că lumea este așa cum este”

Larisa Iordache nu își dorește să îi ofere fiicei sale imaginea unei mame perfecte, permanent zâmbitoare. Pe măsură ce Amira va crește, spune ea, vrea ca aceasta să înțeleagă și realitatea emoțiilor mai puțin plăcute.

„Eu îmi doresc să-i arăt copilului meu realitatea. Poate dacă sunt obosită sau supărată. Bine, este încă mică acum să conștientizeze lucrul acesta, însă când va crește, eu vreau să înțeleagă că lumea este așa cum este.”

Fosta gimnastă spune că nu vrea să își protejeze fiica într-atât încât întâlnirea cu realitatea să devină mai târziu o experiență greu de gestionat.

„Nu vreau să înțeleagă că lumea este roz, totul este plin de ciocolată și fluturași și atunci când dă cu fruntea de realitate să o dărâme foarte mult.”

În această privință, Larisa se raportează și la propria copilărie.

Lecția primită de la părinți: „Mi-au oferit libertatea de a face eu ceea ce simt”

Larisa Iordache vorbește cu multă recunoștință despre felul în care a fost crescută de părinți și despre libertatea pe care aceștia i-au oferit-o, chiar dacă a practicat un sport extrem de solicitant.

„Mama mea a fost extraordinară, tatăl meu este extraordinar și realizez cât de norocoasă sunt pentru că ne-au oferit o creștere libertină și cu dreptul de a alege propriile lucruri pe care noi ne dorim să le facem”, spune ea.

Una dintre cele mai puternice amintiri pe care le împărtășește în podcast este legată de un moment extrem de dificil din cariera sa. După ce echipa României nu a reușit să se califice la Jocurile Olimpice, Larisa spune că a rămas o zi și o noapte în cameră, plângând și simțindu-se rușinată de ea însăși.

Le-a spus părinților că nu mai vrea să concureze. Răspunsul mamei sale nu a fost să o împingă să continue.

„Nu este nicio problemă. Uite, noi suntem pe drum, o să ajungem, să ne întâlnim și să vedem ce putem să rezolvăm. Până atunci, liniștește-te, du-te, bea un ceai, mănâncă ceva bun, încearcă să-ți oferi acel bine tu singură.”

Când și-a văzut părinții venind spre ea, Larisa spune că a simțit imediat siguranță.

„Când m-a luat mama în brațe și cu tata, am simțit că o să pot să o fac, doar că nu știam să verbalizez asta.”

Cel mai important lucru pe care l-a făcut mama sa a fost, spune Larisa, să îi permită să își trăiască propriile emoții și să ia singură decizia de a continua.

„Mama a lăsat să se desfășoare lucrurile și m-a lăsat să îmi dau seama de toate sentimentele, să le trăiesc pe toate, ca să pot să ajung în momentul în care eu îmi doresc cu adevărat să fac aia, nu să mă oblige ei cumva, să mă împingă de la spate.”

Concluzia Larisei este simplă:

„Mi-a oferit libertatea de a face eu ceea ce simt. Ceea ce cred că fiecare copil are nevoie.”

„Orice mamă are nevoie de mama ei”

Una dintre cele mai emoționante părți ale episodului este discuția despre mama Larisei, care nu mai este în viață.

De când a devenit mamă, spune Larisa, lipsa ei este resimțită într-un mod și mai profund.

„Lipsa mamei o simt în fiecare secundă pe care o trăiesc, încă de când nu mai este, dar de când am devenit mamă simt atât de multă nevoie de poate doar prezența ei, atât.”

Larisa spune că mama sa avea o prezență care îi oferea siguranță fără să fie nevoie de explicații sau de cuvinte.

„Era o prezență pozitivă, blândă și emana atât de multă siguranță în ceea ce o privea pe ea, încât eu nu aveam nevoie de cuvinte, pentru că privirea ei îmi spunea multe.”

După nașterea Amirei, Larisa spune că a simțit nevoia acelei priviri.

„Încă de când am născut, am căutat acea privire de siguranță. Sunt sigură că asta va rămâne pentru mine, nu va înlocui nimeni niciodată.”

Deși și-ar fi dorit ca mama sa să o cunoască pe Amira, Larisa spune că această absență nu o împiedică să își trăiască viața.

„Asta nu mă oprește din a trăi și din a-i respecta dorința ei, pentru că așa și-ar fi dorit: ca atât eu, cât și fratele meu să fim fericiți.”

De la fetița pe role din Parcul Carol, la sala de gimnastică

Larisa Iordache a început gimnastica la vârsta de 5 ani. Povestea intrării ei în acest sport nu a fost însă una planificată.

„La mine a fost super random, pentru că pe mine m-a găsit într-un parc, în Parcul Carol, prima mea antrenoare”, povestește ea.

Se afla pe role împreună cu fratele ei și, după cum avea să îi spună ulterior antrenoarea, fusese remarcată pentru agilitate și curaj.

„Fugeam, eram pe role, ne dădeam pe role eu cu fratele meu și în Parcul Carol sunt acele scări, săream peste acele scări, pentru că îmi luase punga de popcorn și eram neînfricată.”

Mama ei căuta la acel moment un sport pentru Larisa, în condițiile în care fratele său făcea deja fotbal, iar familia își dorea ca fiecare copil să aibă o activitate.

Anii care au urmat au dus-o spre marea performanță, însă Larisa spune că părinții au avut grijă ca gimnastica să nu o rupă complet de copilărie.

„Tot timpul când veneam acasă, avându-l și pe fratele meu mai mare, îmi spunea tot timpul: «Ia-o și scoate-o, să vadă, să se distreze».”

Ce are nevoie un copil pentru a ajunge la performanță

Astăzi, Larisa Iordache este la rândul ei antrenoare și lucrează cu copii. Iar experiența de copil crescut în sportul de performanță îi influențează și perspectiva asupra modului în care un copil trebuie susținut.

„De susținere, de iubire necondiționată”, răspunde ea când este întrebată de ce are nevoie un copil pentru a ajunge la performanță.

„Un copil nu are nevoie de foarte multe lucruri, cu toate că noi alergăm după foarte multe lucruri. Ei au nevoie de iubire, de prezență, de susținere.”

Pentru Larisa, esențial este sentimentul de siguranță pe care îl oferă familia.

„Are nevoie de această siguranță, că al lui acasă este acasă și poate să fie acolo lângă el când el are nevoie.”

În ceea ce privește sportul de performanță, fosta gimnastă crede că motivația reală trebuie să vină din copil.

„Acel copil care își va dori să facă performanță, fie în gimnastică, fie într-un alt sport, va face performanță iubind acel sport și trăindu-l 24 din 24.”

Larisa nu ascunde însă dificultatea acestui drum. Performanța presupune reguli, limite, recuperare, somn, alimentație și numeroase sacrificii, iar rezultatul nu este garantat.

„Există posibilitatea ca toată această muncă să nu ajungă niciodată pe un podium”, spune ea.

În același timp, Larisa observă că astăzi există și alte variante pentru copiii care vor să practice gimnastica fără a urmări neapărat performanța de cel mai înalt nivel. Competițiile și cluburile private pot oferi copiilor posibilitatea de a se bucura de sport și de experiența concursului, fără presiunea unui drum către Jocurile Olimpice.

Noul episod Pretty Mama cu Larisa Iordache este, astfel, o conversație despre performanță și vulnerabilitate, despre maternitate și pierdere, despre copilărie, libertate și presiunea de a face lucrurile „perfect”.

Dar, mai ales, este povestea unei femei care a învățat, într-o viață întreagă de sport de performanță, să reziste, să o ia de la capăt și să își găsească resursele atunci când pare că nu mai poate — iar astăzi folosește multe dintre aceste lecții într-un cu totul alt rol: cel de mamă.