Pierderea unui părinte este una dintre experiențele care ne schimbă definitiv. Invitată în podcastul Pretty Mama, jurnalista și scriitoarea Alina Ilioi Mureșan a vorbit deschis despre moartea tatălui său, despre durerea care i-a împărțit viața în „înainte” și „după”, dar și despre felul în care această experiență i-a influențat maternitatea și relația cu propriul copil.

„Când l-am pierdut pe tata, am simțit că am pierdut o parte din mine”

Alina Ilioi Mureșan spune că moartea tatălui său rămâne una dintre cele mai mari răni ale vieții sale. Deși au trecut ani de atunci, jurnalista mărturisește că există momente care nu se șterg niciodată și care schimbă definitiv felul în care privești lumea și oamenii din jur.

„Când l-am pierdut pe tata, am simțit că am pierdut o parte din mine. A fost o clipă când mi-am dorit să mă ia cu el. Atât de mare a fost durerea. Nu mă gândeam la sinucidere, mă gândeam pur și simplu la faptul că sufletul meu vrea să fie cu sufletul lui.”

Invitata podcastului Pretty Mama spune că experiența a schimbat profund modul în care privește timpul și relațiile cu oamenii dragi.

„Mi-am dat seama că viața este foarte imprevizibilă și scurtă și că nu există «azi nu, poate mâine». Trebuie să mă bucur de persoanele din jur atât cât se poate, pentru că «azi nu, poate mâine» se aplică și persoanelor dragi.”

Lecția pe care a primit-o de la tatăl său

Deși relația lor nu a fost întotdeauna una simplă, Alina spune că maturizarea a ajutat-o să își înțeleagă tatăl și să descopere omul din spatele disciplinei stricte.

„Până la 18 ani am fost la cuțite eu cu tata. A fost un om foarte disciplinat, foarte calculat. Dar când m-am maturizat l-am înțeles foarte mult și m-am apropiat extrem de mult de el. Am făcut doi pași în spate și m-am întrebat: de ce e tata așa?”

Privind în urmă, spune că unul dintre cele mai importante daruri primite de la tatăl său a fost sentimentul că este iubită, ascultată și susținută.

„Zece copii avea și mă suna în fiecare zi. Cât am făcut facultatea la Cluj, trei ani de zile, în fiecare zi mă suna să vadă dacă sunt bine, dacă am nevoie de ceva. Mereu mă asculta și mă înțelegea.”

Alina își amintește și astăzi sacrificiile pe care tatăl său le-a făcut pentru familie și felul în care și-a dedicat întreaga viață copiilor săi.

„Până la ultima suflare a trăit pentru noi. Dorința lui nu era să trăiască mai mult pentru el, ci să ne vadă pe noi mai mult. A zis: «Aș da orice, chiar și să stau plin de suferință aici, dar să vă văd și să știu că sunteți bine.»”

„Mă țin strâns de Dumnezeu”

În cadrul podcastului, Alina Ilioi Mureșan a vorbit și despre unul dintre cele mai cunoscute texte scrise de ea, distribuit de-a lungul anilor de mii de oameni.

„Mă țin strâns nu de o funie că s-ar rupe, nu de un om că ar pleca. Mă țin strâns de Dumnezeu.”

Scriitoarea spune că aceste cuvinte au fost scrise într-o perioadă extrem de dificilă a vieții sale.

„Am conștientizat că de orice m-aș agăța, tot poate să se destrame, să se rupă. Singurul care nu pleacă și care rămâne este Dumnezeu.”

Pentru Alina, credința nu este doar un concept, ci un sprijin real în momentele de încercare și o sursă de speranță atunci când viața pare să se destrame.

„Mi-ar plăcea să trăiesc cât se poate de mult ca să fiu acolo pentru el”

Moartea tatălui a făcut-o pe Alina să privească diferit și propria maternitate. Dacă înainte nu se gândea foarte mult la cât de mult va trăi, astăzi își dorește să fie prezentă cât mai mult în viața fiului său.

„Mi-am dorit să pot crea atât de multe amintiri cu propriul meu copil încât să aibă același sentiment de drag pe care l-am avut și eu cu tata.”

Mai mult, spune că abia recent și-a dat seama cât de important este pentru un copil să știe că părintele său este acolo.

„Astăzi m-am gândit pentru prima dată că mi-ar plăcea să trăiesc cât se poate de mult ca să fiu acolo pentru el.”

Pentru Alina Ilioi Mureșan, lecțiile primite de la tatăl său continuă să trăiască prin amintiri, prin credință și prin felul în care își crește propriul copil. Iar una dintre cele mai importante este aceea că iubirea se măsoară, de multe ori, în prezență.